zurli

Prajitura cu ness si bezea caramel

Prajitura cu ness si bezea caramel

prajitura-cu-ness-si-bezea

Una dintrele matusile mele, chiar cea preferata :)), m-a invitat intr-o zi la o prajitura, stiindu-ma mare devoratoare :))).
De la prima imbucatura am zis :moa, am ajuns in Rai! :)).
Era ultima ei bucata, oprita pentru mine.
Nu m-am saturat, bineinteles :)).Mie-mi trebuie o jumatate de tava sa-mi fac pofta :)).
Asa ca am intrebat-o cum a facut-o si iata ce-a iesit. O bunatate de prajitura cu crema din care daca te-apuci de mancat, cu greu te opresti :))

prajitura-cu-ness-si-bezea-caramel-112017

Ingrediente
Blat:
3 oua
3/4 cana zahar
3/4 cana faina
un vf cutit sare
3 linguri ulei

Crema
4 galbenusuri (merg si 3)
200 gr zahar pudra
3-4 linguri ness – cafea solubila (eu as fi pus o cutie :)))) )
200 gr unt

Bezea
4 albusuri
100 gr zahar

Mod de preparare prajitura cu crema de ness.

Blat.
Separam albusurile de galbenusuri. Mixam spuma albusurile adaugand treptat zaharul. Ne oprim cand avem o compozitie cu consistenta ferma, lucioasa.
Adaugam galbenusurile amestecand usor .Cernem faina si o imprietenim cu amestecul.
Omogenizam. La final incorporam uleiul.
Tapetam o tava cu folie de aluminiu – a mea a fost de 18/24cm(nu se prinde deloc blatul! e super!), o ungem cu ulei, tapetam fundul cu faina.

Preincalzim cuptorul.

Turnam aluatul si coacem la foc mic pentru aprox 35 minute .(proba cu scobitoarea e sfanta :D).Il scoateti si-l lasati sa se raceasca.

Crema.(asta am preparat-o prima)
Galbenusurile le amestecam cu zaharul pudra.
Le punem intr-o craticioara pe care o punem deasupra unui vas cu apa care fierbe.
Amestecam cu un tel pana ce zaharul e topit si obtinem o crema groasa asemantatoare unei alifii. Adaugam ness-ul si omogenizam.
Lasam la racit.
Frecam spuma untul.
Cang galbenusurile s-au racit le amestecam cu untul. Dam crema la rece.
Cand e rece blatul intindem frumos crema deasupra.

Pont. Am mai zis si-n alte postari: daca vi setaie crema puneti vasul pe baie de abur si mixati in continuare. Isi va reveni imediat.

Bezeaua.
Mixati albusurile spuma apoi adaugati doua linguri zahar mixand in continuare.
Restul de zahar il puneti intr-un ibric la caramelizat pana obtineti un amestec culoarea chihlimbarului.
Puneti vasul cu albusurile deasupra unui vas cu apa care fierbe si incepeti sa adaugati in fir subtire caramelul fierbinte mixand in continuu.
Lucrati repede sa nu se intareasca caramelul, eventual il mai puneti putin pe foc.
Mai mixati 2 minute si lasati sa se racoreasca.

Scoateti prajitura rece si intindeti bezeaua peste crema.Aceasta prajitura face parte din top 10 prajituri preferate :D.

Pudrata usor cu ness e dementiala :)).

 
prajitura-cu-ness-si-bezea-caramel-112018

prajitura-cu-ness-si-bezea-caramel-112019

prajitura-cu-ness-si-bezea-caramel-112020

Print Friendly, PDF & Email
 
loading...

Comentarii prin FaceBook

53 Comentarii


  1. Bezeaua aia nu-i cruda, nu? :)))
    Arata grozav de bine prajiturica ta, tare as vrea si eu!


  2. Nu, odata ce e mixata pe baie de abur, e prelucrata termic 😛
    Eu nu ma mai satur. As manca-o toata odata :D.


  3. Eiii, daca zici ca nu se simte gustul de albus, n-o manca toata. Lasa si mie. :))))


  4. Pai cum sa nu se simta daca e ?:))
    E ca si cand as zice ca nu are gust de ness :)).
    Ideea e ca albusul nu ramane crud. Odata pt ca e mixat pe baie de abur, odata pt ca torni caramelul fierbinte.

    M-ar tenta si cu frisca in loc de albus, amestecata cu caramel faramitat.


  5. De albus crud, bre! 😛


  6. Pai ai zis gustul de albus :P, bre :))


  7. Da, da, da, vreau si eu, musai. Asa ca imi fac 😀


  8. Intariata ca de obicei………….dar stiu ca ai si pt mine,pupiciiiiiiiiii


  9. Super ti-ai facut pagina de blog SUPER SUPER SUPER,FELICITARI GABITZULE,pusici si o duminica placuta


  10. RALU, stii lectia :)))).PUP.


  11. Nadinutzo, multumesc frumos.
    Zile bucuroase si voua!


  12. vreau si io acolo….in videoclip cu aia!:)):)):))


  13. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  14. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  15. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  16. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  17. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  18. Gustul de nes… cu caramel… un deliciu. Pup!


  19. A fost. Tare nu tin astea la noi:))
    Si io pup. Merg sa vad ce ati gatit bunutz azi.


  20. Ah, ce bine arata! Am facut odata si eu ceva asemanator, dar a ta arata mai bine :))


  21. :))Hai ca nu conteaza asta.
    M-am dus s-o vad:)) si arata grozav de apetisant. Imi plac tare mult prajiturile cu ness.

  22. Anonymous says:

    Super feinä Presentare…
    Gustul il cunosc, este Criminal….
    tare fein Posting


  23. Eh, pana ce-oi face eu ce face chinezul, mai am mult :)))


  24. Am veniiit! :))

    Aşadar, mmmmmm…BUNĂ mai e prăjitura ta (pup…mătuşica devenită şi preferata mea!:)), DAR… :))

    Dar nu este cam prea mult zahăr în compoziţie? 5oog?! 🙂
    Că ştii şi tu cum e cu „excesul de zahăr…” 🙁

    Eu cred că poate fi redusă cantitatea de zahăr fără să afecteze mai deloc savoarea prăjiturii.
    De pildă, blatul cred că ar ieşi foarte bine doar cu 3 linguri de zahăr pentru cele 3 ouă (ca la orice pandişpan).
    Sau la cremă cred că putem renunţa lejer cel puţin la 50 de grame din cele 200g de zahăr pudră…
    🙂

    Un „secret”: dacă se adaugă un praf de sare (un vârf de cuţit) în albuşurile pe care le batem spumă, în mod „ciudat” se intensifică gustul…dulce! 🙂

    Apoi, trebuie ştiut că aluminiul din folia folosită în bucătărie trece cu uşurinţă în alimentele cu care intră în contact. Iar sub acţiunea temperaturii ridicate procesul acesta este accentuat.
    La fel se întâmplă şi în cazul vaselor de bucătărie din aluminiu, ca de altfel şi în acela al dozelor de bere, sucuri etc.
    Dacă ai să cauţi să vezi cu ce urmări cumplite se soldează intoxicaţia cu aluminiu, te vei îngrozi.
    Ai mare grijă deci, mai ales că e vorba şi de puiuţii tăi! 🙂

    Şi mai cred prăjitura aceasta poate căpăta o variantă deosebită pentru iubitorii gustului şi aromei de cafea (aşa cum sunt şi eeeeeuuu!:))
    Eu aş face-o, adică, uneori, cu blatul uşor însiropat (cu o infuzie bună de cafea aromată) şi fără bezea (tot din motive de reducere a zahărului)…

    Pup şi îmbrăţişez cu mare drag! 🙂


  25. HÂRTIA pentru copt este excelentă. Dacă se unge bine pe ambele părţi şi se presară făină pe suprafaţa pe care se toarnă blatul, nu se va lipi deloc!Garantat!
    🙂


  26. Salut, Alessia.
    Hai la o cafea :)))

    Mai, deci: :))))

    1.Amandina este prajitura mea preferata. Pai cantitatile de la crema ei sunt :200 gr unt, 2 galbenusuri, 150 – 200 gr zahar (depinde, ca eu pun uneori 250 gr unt). Aici sunt 4 galbenusuri si-i mai taie si ness-ul din dulceata .Sincer, sincer, cand am gustat-o am avut tendinta chiar sa-i mai pun zahar.

    2. Vorbeam intr-o seara cu mama la telefon si-mi zice ca are peste la cuptor in folie de aluminiu (ea e in Italia). La care eu zic : pai de ce nu-l faci asa..sau asa..bla bla, ca tu nu stii ca folia…etc? Ea ma intrerupe si zice : no lasa-ma ca astia asa fac de o viata si-s mai sanatosi decat mine si unul are 94 ani si celalalt 97 :))). Sau citeste aici http://whitenight-cenuaistiut.blogspot.com/2011/02/folia-de-aluminiu-intre-adevar-si.html sau aici http://www.reteteculinare.ro/articole/mituri_despre_folia_de_aluminiu/. Deci..e discutabil.

    3. Daca scot bezeaua..fac alta prajitura deja 😛 :)) si pierd ce-mi place mie cel mai mult, bezeaua :)).

    4. Reteta pe care o folosesc la blaturi, e SFANTA :))). Orice reteta am incercat pana la aceasta avea ca rezultat un blat frumos crescut in cuptor care se lasa cand lua contact cu lumina zilei :))). Eu pana la asta nu am intalnit o reteta care sa-mi dea un blat din 5 oua care sa-mi ajunga pentru un tort, de exemplu. Puneam si 7-8 si tot micut era cu 7 de zahar si 7 faina.E reteta mea clasica de pandispan.

    Alessia, daca as sta sa ma gandesc ce e nociv, recunosc ca NU AR TREBUI sa mai fac atatea dulciuri. Unul are zahar, unul unt, unul untura, unul ciocolata, altul gelatina si…nik nu e bun :)). Dar nu pot :(, intru in sevraj daca nu am ceva bun :(, fie sh-o clatita :))).
    Copii nu papa cat mine, normal, devoratoarea principala, cu patalama-n frunte e moa :)).

    ps. Azi mi-s gura sparta :))))

    Eu pup si mai tare, asa!:)))


  27. :)))

    Înseamnă că mi-am găsit cel mai de temut rival într-ale limbariţei, NA! :)))

    Aşa, la o cafea :), îţi pot spune că ÎMI PARE RĂU că m-am năpustit peste tine cu observaţiile şi sfaturile mele pârdalnice! 🙁
    E limpede că eşti un om adult, matur, şi deci RESPONSABIL, că faci cele mai bune alegeri, mai ales pentru cei care încă nu au puterea să aleagă pentru binele lor – pentru puiuţii tăi…

    Cum ar fi, de pildă, în cazul acesta „minor”: aluminiul ni se arată a fi o substanţă controversată – toxicitatea sa este „un mit” sau nu în funcţie de un INTERES sau altul.
    Nici eu şi nici tu nu putem să intrăm iute într-un laborator şi să ne lămurim singurele cum devine, de fapt, cestiunea, cine o fi având dreptate şi cine nu! :))
    Dar putem face alegeri atente, preventive: dacă hârtia pentru copt excude ORICE suspiciune în privinţa toxicităţii sale iar rezultatele sunt IDENTICE pentru scopul nostru, DE CE aş alege varianta dubioasă, controversată?!

    În fine, aşa sunt eu – gândesc de o sută de ori şi acţionez o dată atunci când sănătatea celor dragi mie se află în mâinile mele.
    Dar nu e musai ca toată lumea să aibă fixurile mele :))

    Ba eu, ba eu pup şi îmbrăţişez şi mai taaareeeee, NA! :))


  28. Alessia, nu folosesc folia decat rareori. E una sa gatesti zilnic in ea, si sa mai ai si certitudinea ca e noiciva si alta sa o folosesti cand si cand. Mie personal mi se pare ca se exagereaza cu chestiile astea uneori. Nu mananc fast-food-uri , nici prajituri din comert sau alte cele.
    La fel cum beau o Cola (pentru ca imi place la nebunie)- o data la o luna sau chiar 2 (6 pe an :))) ) si stiu ca nu e buna dar nici la frecventa cu care o consum rau nu imi face, la fel e pozitia mea si vizavi de folia asta.


  29. Dar tu îi înveţi aici pe alţi oameni, alte mame, cum se prepară ceva şi cu ce ustensile.
    Poate că tu nu ai pretenţia asta. Poate că tu nu faci decât să povesteşti ce şi cum faci tu şi cu ce rezultate.
    Eu te cred că tu nu foloseşti decât rareori folia de aluminiu (mama ei de folie, na! :)), dar cel care te citeşte ar trebui să ştie că există alternativă. Că are de ales. Iar cel priceput, trebuie, are DATORIA să-i spună asta! Fiindcă poate el e un începător absolut într-ale bucătărelii şi habar n-are că are de ales.
    Tu ai un blog SPECIALIZAT, un loc în care cei care vor să ÎNVEŢE să pregătească un PAPA BUN, vin şi…învaţă. Iar BUN nu înseamnă doar la gust, nu?!

    E şi aceasta o mare RESPONSABILITATE. Este EDUCAŢIE CULINARĂ, nu?

    În fine, cred că am eu o problemă serioasă cu educaţia şi responsabilitatea, cu cei care modelează atitudini, comportamente. În orice domeniu, nu doar în acesta. Dar deja sunt în afara subiectului postării.
    Iertare! 🙂

    Pup!


  30. Nu trebuie sa iti ceri iertare Alessia, dar eu in acest blog depun multa munca si timp si nu e usor.Stiu ca nu imi cere nimeni asta, o fac atat din pasiune cat si din dragul de a imparti si celorlalti ceea ce fac, incerc, stiu, si mi se pare imposibil sa poti multumi pe toata lumea sau sa poti cuprinde intr-un blog, tu, om de rand , fara vreo educatie sau studiu in domeniu: educatia culinara, toate indicatiile, sfaturile, secretele, ponturile, alternativele, necesare unui blog culinar.
    Mereu se va gasi o chichitza care sa nu fie in conformitate cu principiile unuia sau altuia.

    De ex. noi discutam acum asta. Ce ar insemna sa-mi iau toate postarile la rand sa vad unde am folosit folia si sa ofer altenative?…
    Atat eu cat si restul invatam in timp situatii de genul asa da/ asa nu. Si in plus pentru aceste amanunte exista o gama extrem de larga de informatie inafara blogului meu.
    Oricine are dubii se poate documenta pe site-urile de profil.

    Toate blogurile culinare sunt pline de folii, microunde, coloranti, prafuri la plic, budinci, care STIU ca nu sunt sanatoase si sunt constiente toate blogger-itele insa depinde de frecventa cu care folosesti aceste ingrediente/procedee/ „accesorii” culinare si asta e la latitudinea fiecaruia .

    🙁
    Oricum as da-o tot nu-i bine :(.

  31. Anonymous says:

    Hallo Gaby,

    acuma cunsosc Secretul Succesului in Bucätärie. L-am cäutat inainte aproape 50 de Ani si nu am avut Ocazia sä-l intilnesc. da acuma…..
    Secretul se cheamä Alessia….
    Mä duc la Ea si mä las fäcut Bucätar si Cofetar mare, pe Bune…
    Atita Stiintä rar am intilnit…
    Si atita Dragoste de a imbunätätii pe ästia( noi) mai släbuti….


  32. Ca să eliminăm neînţelegerile (care şi pe mine mă mâhnesc mult), îţi reamintesc că am venit către tine cu tot dragul din toate aceste motive amintite acum şi de tine. Pentru că ŞTIU cât timp şi efort necesită dezvoltarea unui asemenea blog. Pentru că am aflat că ai doi puiuţi mici, care îţi solicită şi mai mult timp şi atenţie. Şi mai presus de toate acestea tu ÎNCĂ mai ai puterea să fii veselă, să împărtăşeşti cu BUCURIE ceea ce faci şi ceea ce ŞTII.
    Îţi amintesc ceea ce am scris aici şi ATUNCI ţi-a plăcut, te-ai bucurat de schimbul de idei, dar deja ai…uitat:(

    http://gabyd2.blogspot.com/2011/06/chiftelute-de-carne-si-verdeata.html

    Altfel spus, de la bun început am venit către tine cu braţele laaarg deschise să-ţi fiu alături, să facem schimb de experienţă, să împărtăşim ceea ce ştim amândouă…

    Aşadar, şi pentru mine e valabilă vorba ta: „oricum aş da-o, tot nu-i bine” 🙁

    PROMIT să nu te mai necăjesc! 🙁


  33. Buna dimineata, Alessia.
    Din pacate netul nu mi-a mai permis aseara nici sa citesc , nici sa raspund.

    Cu aceeasi deschidere ca si prima oara am primit si acum schimbul de idei, dovada stand tocmai alest dialog consistent pe care l-am purtat :).

    Daca data trecuta am modificat titlul pentru ca era clar ca aveai dreptate, faptul ca acum nu impartasim aceeasi parere, si nu impartasim una diferita ci diferit accentuata, nu inseamna ca mi-a displacut sau nu mi-am dorit acest dialog.

    Sincer, imi pare tare rau pentru hotararea de final insa nu pot insista fata de nimeni sa ma viziteze sau sa ma comenteze daca acest lucru nu ii mai face placere sau ii creeaza o stare neplacuta.
    Zi linistita, Alesia!


  34. ‘Neaţaaa, Găbiţu! 🙂

    Nu ai nici o şansă să mă îndepărtezi de blogul tău, aşa să ştii! Sunt deja…dependentă! :)))
    Atâta doar că voi continua să învăţ de la tine, fără să mă mai hazardez în comentarii care ar putea să te necăjească…
    Ţi-am spus că eu însămi consider că standardele mele legate de datoria, grija, educaţia şi responsabilitatea faţă de cei a căror sănătate (de orice fel) depind cumva de alegerile celor din jur, sunt deja exagerate în comparaţie cu ce „se poartă” azi.

    Rămân deci alături de tine cu mare drag!

    O zi minunată şi ţie, şi celor dragi ţie, inclusiv prietenilor tăi pe care i-am necăjit, prin ricoşeu, necăjindu-te!

    Pup şi îmbrăţişare maaareee!:)


  35. :). Ma bucur ca e amiabil finalul :))
    Si culmea…fu’ prajitura asta cu folie, am pus ieri cu microunde, azi am mai bagat o trimitere iar cu folie, deci soarta mi-e potrivnica:))))
    La zid cu mine :)))

    Las’ ca de azi gatesc fiert 😛 :))
    Pup, Alessia.
    Uite ceva , cu drag.
    http://www.muzu.tv/ro/billyidol/sweet-sixteen-music-video/180696/


  36. Multumesc si pentru urarea adresata prietenului 😛 :)), sa stii ca e un om minunat, care mi-e foarte foarte drag :).

    Gata, punem punct, zic io :D.


  37. :))
    Cum ar putea să fie finalul între două limbute hlizite decât…amiabil :))

    Pup şi iar pup pentru darul muzical! Fain! 🙂

    Pentru tine azi, pentru o zi zâmbăreaţă, cu şi mai mare drag, NA!:))

    http://www.youtube.com/watch?v=fAhSf4NKeLA

    Dacă nu ronţăi şi folia, dacă nu te bagi şi tu la microunde, e ÎNCĂ bine! :))) Că altfel, treci la zid pe post de…afiş! :)))

    Cum să găteşti…fiert??? Să distrugi toate principiile nutritive din alimente?!? La păscut cu tineeee!!!:)))

    Mă crezi că şi mie mi-e tare drag prietenul tău? Crede-mă! Mă bucur să văd şi în bucătăria ta tot o…”ceată-a lui Piţigoi / Dai într-unul ţipă doi”! Exact ca pe „maidanele” noastre! :)))

    Aşadar, o zi cu BUCURIE să vă fie şi vouă, tuturor celor dragi de aici!
    Pup şi îmbrăţişare maaareee, pentru fiecare în parte şi laolaltă tuturor! 🙂

    GATA, treci la gătit, pârdalnico, că ştii că suntem nehaliţi, da?! :)))


  38. Da, dar azi nu fac decat o tocanita simpla, cu cartofiori, morcovi si dovlecei (vad io ce pun langa, Cezaru’ vrea carne :-S), si o sa incerc ceva pentru desert (ca tot e maine sarbatoare, iar am gasit scuza :)) ) ceva..la cuptor fara folie :d:))))
    Pup, alessia si..sa stii ca ti-am dat dreptate in proportie de cel putin 50% insa…gata, tac 🙂

    Da, vezi, ai „dat” in mine, am tipat amandoi :)))))))))))))).


  39. Eeeeeeee, ce idee bună mi-ai dat, că nici eu nu ştiam ce să fac de papa! :))
    O să fac şi io o tocăniţă ca a ta şi o să pun alături o salată de ardei copţi. Îmi plac ardeii copţi de mor! Mai am puţin şi-am să-i pun şi-n pantofi! :)))

    Io am poftă de-o prăjitură cu vişine, cu muuuulte vişine. Aveam io o reţetă faină, un soi de tort de vişine. Fug s-o caut. Dacă vrei, am să ţi-o povestesc, NA!:))
    Numa’ să nu mai ţipe pretenu’ că vreau să-l învăţ bucătăreală! :)))
    [Hai c-acum am „dat” în el. Ţipi tu sau altcineva? :)))]


  40. Da, buna ideea cu ardeii desi o sa-i coc pe aragaz ca nu am altundeva unde ii coace si ‘pa aia o sa sudui bucataria ca URASC s-o curat :))).

    Da, vreau . Nu tipa prietenul, el e pasnic in general :)) si-n plus…la ce stie sa faca..zau nu avem noi ce-l invata :P.
    ps. numa’ dulceata de trandafir nu stie :)))), atat!
    Si, da, daca dai in el tipam iar amandoi :))))).

    Ia zi tu mie ceva. Incerc eu azi, desi ma indoiesc ca o sa-mi iasa, macaronsii. E obligatoriu faina aia de migdale? Ca mie nu imi plac si vreau sa pun faina facuta din alune , alune nesarate.


  41. Nu cred că textura făinii de alune e semnificativ diferită de cea de migdale, aşa că nu cred că va fi o problemă, exact aşa cum intuiai şi tu! Chestia e că iubitorii de macaronşi îi preferă exact pentru gustul şi aroma de migdale.
    Sincer, ca o iubitoare de alune ce sunt, i-aş prefera şi io cu alune. Dar nu mă gândisem că pot face asta! :))

    Ca să nu mai sudui bietul aragaz, îţi recomand cu căldură…ei? ghici ce!…Daaaa, folia de aluminiu! :)))))
    Eu tapetez frumuşel întreaga faţă a aragazului mai ales când coc vinete. Că dacă nu le coc direct pe flacăra aragazului, mai bine nu le fac! :))

    Ardeii nu fac prea mare mizerie la locul de muncă dacă îi coci pe o tablă. Eu folosesc o tigaie veche pe post de tablă :))


  42. Încă sunt în căutarea prăjiturii cu vişine! :((
    Cum o găsesc, cum ţi-o trimit! Pup! 🙂


  43. Da, asta fac si eu, pentru ca daca nu as pune folia s-ar ingalbeni fatza aragazului pe langa ochiuri(a patit-o mama 🙁 ) si nu se mai duce. Apoi gratarul , apoi tabla. Dar mai pocneste cate un ardel (crapa de caldura :)) ) si sare negreala d-aia ..:D :)))
    PS. Vin vecinele mereu dupa tabla aia si zau nu stiu unde e. Asa-i ca po’ sa optez in loc pentru…carnitza?:D:))))))


  44. :)))
    Mamăăă, da’ ce grijă ai de dragul de aragaz!!! Eşti o gospodină PERFECTĂ!
    Dar, deh, asta-i treaba ardeilor, să mai răbufnească şi ei de căldură! 🙂 Iară treaba aragazului e să se murdărească, nu?
    De treaba noastră…nu mai zic nic! :)))

    Io am făcut ieri pulpe de pui la cuptor cu crustă (dintr-o pastă făcută din o lingură de unt, 1 lingură ulei de măsline, 3 linguri pesmet, pătrunjel şi ţelină verde, puţin usturoi pisat), iar deasupra câte o felie de caşcaval pe fiecare pulpă). Mmmmmm, cu o salată maaareee cu verzături(salată, ceapă verde, castraveţi, ardei şi muuult mărar şi zeamă de lămâie) a fost…super! 🙂


  45. Evident că nu găsesc reţeta în stiva mea de hârţoage :((, dar am dat „filmul” memoriei înapoi până astă vară, şi am găsit acolo „tortul cu vişine” de care îţi spuneam.
    Eu îl fac aşa:

    Aşez în forma (neunsă) de tort [care la mine este o…cratiţă:))] un „tapet” din celofan (obişnuit, din acela bun, cu care acoperim şi borcanele cu dulceţuri), în 2-3 straturi, în aşa fel încât să fie acoperiţi şi pereţii formei de copt până aproape de marginea de sus.

    Mă apuc apoi să scot sâmburii de la vişine (spălate şi lăsate la scurs mai înainte). Vişinele fără sâmburi le aşez direct în tavă, pe celofan.
    Eu folosesc cam un kilogram de vişine. În orice caz, trebuie să avem, în final, un strat de vişine de aproximativ 3 cm.

    Se nivelează stratul de vişine şi se acoperă cu zahăr tos şi un plic de zahăr vanilat.

    Se face un aluat de pandişpan din atâtea ouă câte sunt necesare pentru grosimea blatului dorit. Eu îl fac din 6 sau 7-8 ouă, în funcţie de mărimea acestora.
    Tocmai am cumpărat ouă de ţară şi care sunt cam mici, de la puicuţele ce tocmai au început să facă ouă, aşa că va trebui să folosesc, cred, chiar 10 bucăţi.

    Se toarnă compoziţia de pandispan peste vişinele din tavă şi se dă la cuptorul preîncălzit, la foc potrivit.

    Când blatul trece proba înţepăturilor şăgalnice:), se scoate tava şi se lasă la răcit. De preferat chiar 10-12 ore (peste noapte).

    Se aşează platoul pentru tort cu faţa în jos peste tava cu prăjitura şi se răstoarnă rapid, cu grijă, dintr-o singură mişcare, pentru că între timp s-a acumulat o cantitate destul de mare de sirop de vişine. [Cu care s-a însiropat şi blatul în răstimpul şederii lor împreună…mmmmm :))]

    Se desprinde uşor celofanul de peste stratul cu vişine.
    Dacă mai este sirop în exces, se ridică blatul cu o paletă de jur împrejur, astfel încât siropul să intre dedesubt şi să fie absorbit de către acesta. [Cantitatea de sirop formată diferă în funcţie de calitatea vişinelor]

    Se ornează cu frişcă (sau nu, după preferinţă) şi…se papă…mmmm! :))

    Sper să-l încerci! Nu vei fi dezamăgită, te asigur!

    Pup! 🙂


  46. moaaaaa, cum sunaaaaaa. deja salivez :)))
    Dar de ce ceolofan? nu se topeste ?:D :))) N-am incercat niciodata.

    N-ar merge in loc niste zahar caramelizat cu care sa tapetam peretii apoi sa facem restul cum ai scris?


  47. :)))
    Mă bucur că îţi place! Măcar cum sună!:))

    Nu, nu se topeşte deloc. Doar se înmoaie.
    Nici eu nu am crezut până când nu am încercat 🙂

    Teoretic, ar merge şi cu zahăr ars, dar caramelul format ar face să dispară aproape de tot gustul adevărat de vişine, parfumul lor caracteristic, suuupeeerb!

    Din acelaşi motiv, eu nu folosesc nici măcar scorţişoara, pe care mama mea îl presăra împreună cu zahărul vanilat peste vişine. Uneori, ea rădea chiar şi puţină coajă de lămâie acolo. Sau deasupra, după ce răsturna prăjitura pe platou. Dar io vreau…vişineeee! Nimic altceva! :))

    Spune-mi dacă tu ai făcut vreodată puiuţilor tăi „lapte de pasăre”. Este un desert super, mai ales vara, pentru că se serveşte rece, asemenea unei îngheţate (sau alături de o porţie de îngheţată).
    Eu fac asta destul de des, mai ales că se face rapid, fără cuptor, chiar în acelaşi timp cu pregătitul mâncăricilor de toate zilele. 🙂

    Acum câţiva ani am dat reţeta unui prieten, patron de restaurant (stilat) din oraş, iar acum mă „înjură” zilnic bucătarul de acolo! Că nu mai face faţă cererilor clienţilor! :)))


  48. http://gabyd2.blogspot.com/2010/05/lapte-de-pasare.html il faci altfel?

    ps. da, la ce e cu frucute, mai ales la dulceturi, nici eu nu adaug nimic; fff rar lamaia dar daca pot o evit si pe aia.
    nici vorba de alte arome puernice ce ar putea estompa gustul fructului.


  49. Despre laptele de pasare, ţi-am răspuns…acolo. 🙂

    Măi, măi, da’ ce gusturi asemănătoare avem noi, NA! :))
    TREBUIA să facem musai schimb de experienţă, nu-i aşa? :))


  50. Prea buna (daca poate exista asa ceva 😛 ) !


  51. :)))))
    Ce simpa’ :)))
    Multumesc, Andra.


  52. Clarisa, seara buna!
    N-a furat nimeni de la nimeni.
    Daca erai nitel mai atenta ai fi vazut in link-ul ce mi l-ai pus aici ca scrie „postat de gaby_d”
    Deci..tot gaby_d is si io daca ma uit mai bine :))))
    Acolo e bucataras.ro, aici e blogul meu personal, deci…;)

Publică un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 
 
 
Islere cu ciocolata

Islere cu ciocolata

  Indragite de toata lumea, de la mare la mic, fragede de se topesc in gura, islerele pot fi pregatite atat in week-end, pentru desert sau la cafea, cat si de sarbatori, de servit copiilor […]

Print Friendly, PDF & Email
Lipie cu mac si sare

Lipie cu mac si sare

Pui 25 g drojdie cu putina apa calda (vreo 80 ml), o lingurita-doua de zahar si 2 linguri cu varf de faina, lasi sa creasca sa se dubleze volumul. Tre’ sa fie ca o pasta […]

Print Friendly, PDF & Email
Tort Raffaello

Tort Raffaello

O bunatate de tort cu aroma de cocos si ciocolata alba, pregatit cu ocazia aniversarii celor 13 ani a celui mai marisor copil al meu 🙂 La multi ani, Danut! – si-un tort alb si […]

Print Friendly, PDF & Email
Prajitura turnata cu mere

Prajitura turnata cu mere

Asta-i genul de prajitura din care la mine acasa, intr-o ora-doua ramane doar foaia de copt :)), de asta am ales sa dublez ingredientele retetei initiale (preluata de la Laura Sava) si sa pregatesc in […]

Print Friendly, PDF & Email