Sincer, nu-mi amintesc ca-n viata mea sa fi mancat pe undeva dulceata de gutui, decat la soacra mea, o singura data. Dar daca stiam c-o sa-mi placa atat de mult, nu mi-ar fi lipsit niciodata! Cand am gustat din borcan, as fi putut sa nu ma mai opresc, asa aromata si finuta e. Am crezut ca am fiert-o prea mult, cand am vazut ca e asa legata, desi nu e tare deloc, dar mi-a explicat matusa mea, ca gutuile, avand multa pectina, au proprietatea de gelifiere, asa incat nu vom avea o dulceata cu sirop ci mai pastoasa, cremoasa, legata. Pe paine cu unt e de senzatie! Mi-a placut si culoare si aspect si arome si tot!
Ingrediente Dulceata de gutui – pentru 4 borcanase de 370 ml
- 1 kg de fruct de gutuie (fara coaja, cotor si seminte) – eu cred c-am obtinut-o din vreo 2 kg si ceva de fruct, ca mai erau si stricate
- 1 kg zahar
- 600 ml apa
- o lamaie
- jumatate lingurita scortisoara (sau un baton)
- optional – cuisoare, ienibahar – eu nu am pus, am considerat ca e suficienta scortisoara si aroma gutuilor
nota – daca aveti gutui mai verzi si automat mai necoapte, mai acre, puteti pune si 1,1 – 1,2 kg zahar din start
Preparare Dulceata de gutui
Se face foarte simplu.
Se pune intr-un vas un kg de zahar si 600 ml apa + batoanele de scortisoara.
Se amesteca usor pana cand se topeste zaharul, apoi se lasa la fiert, la foc mediu, pentru 30-40 minute, sau pana cand obtineti un sirop grosut.
Intre timp taiati cubulete gutuile si cand si cand stropiti-le cu suc de lamaie, sa nu se oxideze.
Dupa ce ati obtinut siropul, scoateti scortisoara si puneti in vas cubuletele de gutuie. Ce miros!!!
Amestecati usor si lasati in continuare la fiert. In functie de puterea ochiului de aragaz pe care fierbeti dulceata, mai dureaza intre 40 minute si o ora (poate chiar o idee mai mult de o ora), pana cand este gata.
Puneti putina dulceata pe o farfurie rece, lasati sa se racoreasca, testati consistenta si gustul si in functie de asta mai lasati la fiert sau opriti.
Puneti in borcane, infiletati si le invartiti cu capacul in jos.
Le depozitati in camara.
M-a inspirat – Idealika
